Pomenirea dupa inmormantare
Familia celui decedat cheama la masa, dupa inmormantare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuti si, indeosebi, pe cei care au ajutat la pregatirile de inhumare.
Dupa oficierea slujbei si binecuvantarea ofrandelor de mancare si bautura, cei prezenti sunt datori sa manance cu cuviinta si cu rugaciune in gand, pentru cel decedat. Nu se vorbeste fara rost, nu se fac glume, nu se rade, dar nici nu se mananca si nici nu se bea intocmai ca la nunta. In loc de "noroc!" sau alta urare, atunci cand se gusta din pahar, se zice "Dumnezeu sa-l ierte!" (sau s-o ierte!), iar cand se primesc un vas, imbracaminte etc. de pomana, nu se zice multumesc, ci "Dumnezeu sa primeasca".
Obiceiul de a varsa vin din pahar la pomana trebuie sa dispara. Cine varsa vin pe covoare dovedeste nu numai ca se tine de obiceiuri paganesti, dar este lipsit de buna-cuviinta, murdarind fara rost covorul ori altceva acasa sau la biserica.
Cand cineva pleacă beat de la pomana, a pacatuit atat acela, dar si cel care i-a dat bautura peste masura.
Cei care se intorc de la inmormantare, intrucat urmeaza sa ia parte la masa, sunt asteptati de gazda cu apa de spalat pe maini. S-a incetatenit obiceiul ca persoanele care se spala sa nu se stearga, pentru ca "nu se sterge". Fireste ca aceasta practica este lipsita de sens. Ea, probabil, tine de o anumita strategie a familiei care cu greu poate oferi mai multe prosoape de sters atunci cand cei poftiti la masa sunt in numar mare.
Trebuie avut in vedere faptul ca, daca ziua de pomenire cade in post, toate mancarurile trebuie preparate numai de post. Prin aceasta se dovedeste pastrarea credintei autentice, iar pe de alta parte, rugaciunea conjugata cu postul este mai puternica.
Pomenirile de dupa inmormantare
Soroacele de pomenire individuala a mortilor in Biserica Ortodoxa sunt urmatoarele:
- La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua inmormantarii), in cinstea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi.
- La 9 zile dupa moarte, "ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9-lea, cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii nostri".
- La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la ce a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, "pentru ca tot asa sa se inalte si sufletul raposatului la cer".
- La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi.
- La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care anual praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
- In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.
Mese de pomenire, masa parastas
Masa de pomenire nu înseamnă doar mâncare, ci un ritual special petrecut pentru a pomeni persoana, a-i aduce omagiu, pentru a-i aminti faptele bune. În timpul mesei de pomenire, creștinii ortodocși se roagă pentru odihna sufletului decedatului, citind anumite rugăciuni speciale.
Creştinii au zile importante de pomenire, care se face de trei ori - în ziua înmormântării, la nouă şi la patruzeci de zile după moarte.
Pomenire în ziua înmormântării
În această zi la masa de pomenire se adună toţi cei care au venit să şi-ia rămas-bun cu decedatul. Tradiţional, pomenirea are loc în casa decedatului. Însă, în mai multe cazuri din motive evidente rudele preferă organizarea meselor de pomenire în localuri, ce se potrivesc pentru ceremonii de doliu.
Pomenire la 9 zile
La pomenirea de 9 zile se adună, de obicei, rudele apropiate, care şi participă la masă. În această zi se comandă slujba la biserică, se face vizita la cimitir, se face curat şi se pomeneşte de decedatul.
Pomenire la 40 de zile
Pomenirea la 40 de zile are loc în acelaşi mod ca şi cea la înmormântare - sunt invitaţi toţi care îl cunoşteau pe decedatul. La masă de pomenire de 40 de zile se citesc anumite rugăciuni, iar la biserică se comandă slujba specială.
Pomenirea de 40 de zile (Ridicarea Panaghiei)
La pomenirea de 40 de zile, numita pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe langa celelalte, se pregatesc o icoana si un colac. Din colac, preotul va scoate particica pe care o va aseza apoi pe icoana si din care va imparti spre gustare rudelor decedatului.
Referitor la darurile care se dau de pomana, se obisnuieste ca, la 40 de zile si un an, sa se dea diferite lucruri si mai ales imbracaminte si incaltaminte, obiecte de uz casnic etc. Binecuvantarea acestor daruri, indeosebi de haine, se face de catre preot printr-o rugaciune speciala aflata in Molitfelnic. Exista obieciul indatinat sa se imparta de fiecare data farfurii cu mancare, cani sau pahare si linguri sau furculite: sase, douasprezece, douazeci si patru. Randuielile bisericesti nu prevad nimic in aceasta privinta si fiecare poate da cat crede de cuviinta, numarul acestora neavand nici o influienta asupra starii sufletesti a celui raposat.
Pentru toate astfel de pomeniri este nevoie de coliva, colac, vin si lumanari. Celelalte daruri sunt in functie de posibilitatile celor care fac pomenirea.
Contrar unei pareri raspandite in popor, sa se stie ca se poate face coliva de grau fiert si in perioada dintre Sf. Pasti si Pogorarea Sf. Duh.
