Înmormântarea în Georgia este o ceremonie specială, care este foarte diferită de modul în care oamenii sunt înmormântați în Belarus sau Europa - în ciuda faptului că înmormântarea se face în principal conform tradițiilor creștine - ortodoxe.
În primul rând, cu privire la reguli oficiale, Georgia nu este cu mult diferită de țara noastră. Când o persoană moare, rudele sau prietenii sună la poliție și ambulanță, ale căror atribuții includ atestarea decesului și eliberarea documentelor primare. Mai departe, încep caracteristicile specifice acestei țări caucaziene.
Nu este obișnuit să anunți despre moartea în Georgia în mod obișnuit. Familia începe să se plângă și să plângă tare, după care vestea tristă este imediat răspândită prietenilor și rudelor.
Decedatul este așezat într-un sicriu, care este așezat pe un piedestal în cea mai mare încăpere a casei sau apartamentului. O masă rituală specială este plasată în capul capului - tabla. În centrul ei este aprinsă o lumânare sau o lampă cu ulei, iar în jurul ei se așează mâncare sacră. De regulă, acesta este un pahar cu apă sau vin, precum și o farfurie cu cereale. Aceste două feluri de mâncare simbolizează comuniunea cu sângele și carnea lui Hristos (Euharistia), dar este general acceptat că originea acestui obicei are rădăcini și mai vechi.
În unele regiuni din Georgia, cerealele sunt înlocuite cu alimente gătite: pâine, pâine sau organe de pui. Dacă, totuși, s-au folosit boabe de grâu, se obișnuiește să gătești kutya pentru o trezire dintr-o jumătate și să se toarne pe cealaltă în mormânt.
Pe lângă mâncare, se mai obișnuiește ca georgienii să pună lângă defuncți ramuri de palmier sau de ficus, precum și o mână de nuci. Pe lângă semnificația religioasă, aceste obiecte simbolizează fertilitatea, care se obișnuiește să ureze defunctului în viata de apoi. Apropo, o lumânare ar trebui să-i lumineze calea, așa că georgienii o aprind nu numai înainte, ci și după înmormântare - sâmbăta până în anii patruzeci.
O slujbă de pomenire sau rămas bun de la decedat durează câteva zile. Condoleanțe vin în timpul zilei. Bărbații îi întâlnesc pe verandă, femeile stau mereu la sicriu. La intrarea în casă, oaspeții depun o coroană sau flori la sicriu, după care femeile rămân lângă el, în timp ce bărbații se alătură companiei la intrare. Conform unui obicei nerostit, cu cât legăturile de familie sunt mai strânse, cu atât oaspeții stau mai mult în casă pentru a-și lua rămas bun de la defunct.
Mențiune specială merită manifestarea sentimentelor și durerii față de defunct la înmormântare. În regiunile vestice separate, încă se practică invitarea așa-zișilor îndoliați - femei care deplâng profesional decedatul. Uneori sunt angajați și de cei care, din diverse motive, nu au putut veni la înmormântare – pentru a efectua un fel de transmitere a durerii lor la distanță.
