Înmormântările în Georgia în cele mai multe cazuri au loc în cimitire din oraș sau sat. Îngroparea în mormintele familiei din propriile curți, așa cum se practica înainte, nu a fost acceptată de mult timp. Incinerarea nu este acceptată printre georgieni, nu există nicio instalație în Tbilisi care să semene nici pe departe cu crematoriul din Minsk.
Decedatul trebuie înmormântat în a șaptea zi. Este ales mai ales: în Georgia, se crede că zilele nerezolvate sunt nefavorabile pentru orice întreprindere, așa că înmormântările nu sunt nici măcar luate în considerare luni, miercuri sau vineri. Din acest motiv, precum și în legătură cu particularitățile climei, serviciile de îmbălsămări sunt la mare căutare în Georgia.
Ceremonia de înmormântare directă este de natură destul de simplă, dacă nu chiar ascetică. Procesiunea se îndreaptă spre cimitir, ultima distanță fiind parcursă pe jos. Aceasta poate fi o sarcină descurajantă, deoarece majoritatea cimitirelor sunt situate în munți.
Interesant este că nu toate femeile din Georgia au voie să viziteze cimitirele pentru înmormântare: doar mamele și fiicele decedatului au voie. În toate celelalte cazuri, vizitarea cimitirelor de către femei nu este limitată în niciun fel.
Înmormântările georgiane sunt încununate cu o comemorare - o masă de înmormântare grandioasă, la care se obișnuiește să se așeze toți oaspeții fără excepție și care durează adesea două sau trei zile după înmormântare. Amploarea comemorării sau în georgiană kelehi, are o justificare casnică: mulți oaspeți obișnuiau să-și ia mult timp pentru a ajunge la înmormântare, așa că oamenii erau adesea așezați la masă chiar înainte de înmormântare.
Meniul tradițional de înmormântare include în mod necesar kutya, pâine și vin. Prezența altor feluri de mâncare este reglementată de post. Dacă are loc, oaspeții vor fi serviți pkhali, lobio, cartofi, pilaf sau taitei, eventual peste. În caz contrar, alegerea preparatelor va fi maximă. Cu toate acestea, în unele cazuri, oaspeților li se va oferi fast-food doar până în momentul eliberării spiritului, Sulis Ahsna, după care carnea poate fi servită pe masă. Alegerea lui este limitată: doar carne sacră de vită sau miel.
Datorita aceleiasi amplori a evenimentului, numarul de toast rostite la masa este in mod traditional mare, dar limitat la acelasi numar de 7 de persoana sau familie. Chestia este că până la mijlocul ceremoniei, toasturile nu mai sunt dedicate defunctului, ci rudelor, rudelor și prietenilor acestuia în viață.
Și ultimul obicei al înmormântărilor georgiene: după ce s-au terminat, nu se obișnuiește să mergi în vizită. Acest lucru este considerat semn de rău augur, așadar, după comemorare, toți cei invitați se împrăștie strict la casele lor.
